Vietnam – Ho, Ho, Ho Chi Minh City

Principalul fost port al Cambodgiei, cunoscut si sub denumirea de Saigon, capitala coloniilor franceze din Indochina si mai tarziu a statului independent Vietnamul de Sud in perioada 1954-1975, Saigonul primeste denumirea oficiala Ho Chi Minh incepand cu anul 1975, dar ramane cunoscut in intreaga lume cu primul sau nume.

Un oras plin de istorie, natura vie, asezat pe raul care i-a dat numele, Ho Chi Minh mi-a fost gazda pentru 23 de ore si 45 de minute. Zborul a fost unul de zi, am pornit dis de dimineata din Abu Dhabi, si bucuria a fost si mai mare pentru ca destinatia a venit ca o surpriza, deoarece nu era programata in rosterul meu, ci mi-a fost data pe ultima suta de metri. Astfel, echipajul a fost format din oameni care au fost sunati din stand-by sau in aceeasi situatie ca si mine, si cred ca pana acum a fost cel mai fain grup de oameni cu care am avut ocazia sa lucrez. Nefiind o destinatie foarte des oferita, si cum majoritatea dintre noi erau in Saigon pentru prima oara, ne-am pus de acord sa mergem sa exploram frumusetea orasului in timpul scurt care ne-a fost acordat. Ajunsi seara, copilotul (care locuise in Vietnam 2 ani si desi era american, se simtea ca acasa aici), ne propune sa cinam la un restaurant specific Vietnamez si dupa ce stabilim ora intalnirii, merge grabit sa inchirieze un scuter. (Ca sa nu uit, o sa va spun inca de acum ca traficul este foarte intens, indiferent de ora, pe 2 benzi din 3 fiind doar motociclete sau scutere, oameni care merg sau pleaca de la servici, transporta marfa, isi duc copiii la scoala sau pur si simplu calatoresc dintr-o parte in alta a orasului).

Conform  principiului multi am fost, putini am ramas, dupa ce ne-am luat cartela de la camera, primul stop a fost la biroul care se ocupa de organizarea excursiilor si in timp ce rasfoiam brosurile si ascultam engleza stalcita a doamnei care ne prezenta ofertele, Mekong Delta, un Paradis Verde, strabatut de raul de culoarea unui cafe latte, imi atrage atentia in mod deosebit. Ora de plecare era 7, cu intoarcerea la ora 15, si cum prognoza arata ca o sa ploua torential incepand cu ora 10 dimineata, ratiunea imi spunea sa stau sa ma odihnesc, dar dorinta de cunoastere si curiozitatea imi scot cardul din geanta si ma fac sa semnez pentru excursia de maine de la ora 7. Urc sa imi las bagajul in camera, iar imediat cum deschid usa, ma intampina nepoliticos un miros de fum de tigara si cum in cei 26 de ani ai mei am evitat mediile in care se fumeaza, am coborat rapid si am cerut o camera de nefumatori. Ora de intalnire pentru cina batea la usa si ma schimb, cobor din nou la receptie, imi cer scuze pentru intarziere, si pornim.

Cu noi era si fetita capitanului francez, nascuta in Mauritius si crescuta in Abu Dhabi, foarte smart, care vorbeste fluent 4 limbi, printre care si araba, o frumusete de o politete rara. Fiind in vacanta, fara teme si griji, mi-a povestit cum tatal ei a luat-o si in Phuket, unde au avut parte de o mini-vacanta pe cinste si de unde s-au intors chiar ieri. Bucataria vietnameza e delicioasa, seafood e in voga si la preturi extrem de accesibile, iar restaurantul plin de turisti. Ma gandesc la pasagerii nostri care au fost in mare parte nemti, cativa polonezi, francezi, spanioli si care calatoreau in scopuri turistice, dar si business. Dupa 6 ore de somn si bateriile incarcate 100% la telefon, ne intalnim cam aceeasi gasca de aseara si pornim in excursie. Timp de 2 ore cu masina, printre “scuteristi si scuterite”, ghidul ne povesteste despre cultura lor, superstitii si traditii, dar si despre ce va urma sa facem, cum o sa gustam miere organica de la albinele lor, o sa bem coconut juice, o sa facem poze cu sarpele fara venin, o sa mergem cu calutii prin sat, iar apoi o sa ne plimbam cu barcutele in delta.

Suna tentant, marketingul de pe masina s-a dovedit a fi la standarde inalte, iar ajunsi la fata locului, totul mi se pare foarte comercial, mai ales in satul unde parca totul era dintr-un film si ii vedeam cum la finalul programului isi strang bagajele si se intorc la viata lor reala.

Am vizitat fabrica de caramele de cocos, unde ne-au invatat cum sa le facem, si fiind consumatoare de cocos, am cumparat produsele naturale expuse frumos acolo (atat alimentare, cat si cosmetice).

Cel mai mult mi-a placut excursia cu barca, linistita, unde doar natura se prezenta si ni se vindea gratuit, vedeam localnicii trecand si zambindu-ne curios, oameni simpli, cu palariile lor faimoase, care pentru noi turistii sunt ceva exotic si probabil cel mai bine vandut suvenir, dar pentru ei sunt esentiale in lupta cu temperaturile ridicate.

Finalul excursiei a constat intr-un pranz delicios, cu fructe de mare proaspete, noodles din orez, sticky rice cu gust de prajitura, peste cu o prezentare impresionanta si care ne-a fost servit sub forma de rulouri invelite in foi de orez cu salata si noodles, acompaniat de un sos acrisor-picant, supa de pui crescut de ei, cu gust de tara, si un platou de pepene verde ca si desert. Contrar prognozei, a fost o vreme splendida, cu mult soare tot timpul, iar primul strop de ploaie a indraznit sa apara cand eram deja in masina, in drum spre hotel, inca o dovada ca am luat decizia corecta.

Ne-am intors putin peste ora stabilita, si nu din cauza traficului, ci pentru ca am petrecut mai mult timp la magazinele cu suveniruri. Saigon sau Ho Chi Minh, in mintea mea va ramane un loc frumos, si cu denumirea de Exotic. La scurt timp, ne-am reintalnit in formula completa pentru a porni spre o noua veche destinatie, Abu Dhabi.

Cer senin si soare in priviri,

Madalina

Tagged , , , ,