Bolivia nu inseamna doar Salar de Uyuni

Ce-i cu titlul asta? E pentru travelers, nu pentru turisti. Turistii isi cumpara un tur de 3 zile la Salar de Uyuni, si nu e nimic rau in asta. Doar ca e pacat sa nu vezi ce inseamna de fapt Bolivia.

Recunosc, mi-am schimbat putin stilul de calatorie. Nu mai e pe repede, e in profunzime. Si daca inainte imi doream sa urmaresc experientele autentice, interactiunile cu oamenii locului, mancarea gatita de localnicii din pietele aglomerate si nu restaurantele de stele Michelin, de data asta chiar simt ca am reusit.

Am zburat din Madrid spre Bogota, unde am facut o escala inspirata. 10 ore au fost suficiente pentru a iesi din aeroport si a ne plimba pe strazile din a carei tara mi se spune adesea ca sunt.

Colors

Voi povesti despre Columbia cand voi reveni pe teritoriul ei, e o tara minunata si merita propriul ei titlu de articol.

Streets of Colombia

Bogota-La Paz, zboruri zilnice cu Avianca, o companie aeriana care merita toti banii si pe care o recomand cu mare drag. Punctul de plecare a fost Singapore, ultimul zbor operational inainte de vacanta. Duty-ul mi s-a incheiat in Abu Dhabi, locul in care am schimbat uniforma cu hainele de calatorie si geamantanul cu rucsacul.

Stiti ca nu imi place sa pierd vremea si ca timpul e super pretios, asa ca ma bucur de tot ce traiesc.

 

Alto – sus. Foarte sus.

Nu credeam ca o sa am vreo problema din cauza altitudinii, dar se pare ca inaltimea de 4150 m poate fi un pic tricky. La aterizare, m-a luat o usoara ameteala si am avut nevoie de cateva minute sa ma refac. Oboseala si nesomnul m-au “ajutat” si ele nitel.

Urmeaza procedura care ne-a ocupat mare parte din timp inainte de plecare.

Viza pentru Bolivia.

Trebuie, nu trebuie, se obtine cel mai usor de la Consulatul Boliviei la Berlin sau la intrarea in tara? Dupa ce am consultat diferite site-uri si am intrebat prietenii care au fost in Bolivia, am decis sa optam pentru Visa on Arrival.

Usor, fara dureri de cap si costuri extra, cu 100 dolari americani pe care trebuie sa ii ai cash, si documentele pe care le poti consulta aici, in maxim o ora, vei avea viza pe o fila din pasaport.

Primii pasi au fost facuti in orasul El Alto, care e conectat de La Paz prin reteaua “Mi Teleferico”. Aici ai ocazia de a intalni in mare parte localnici, telefericul fiind principalul mijloc de transport in comun. Locuitorii orasului El Alto sunt formati din 76% populatie Aymara, aproximativ 9% Quechua, 15% Mestizo (descendenti ai amerindienilor si europenilor) si mai putin de 0,1 % Criollos sau populatie alba. Asta e pentru caracterul geografic al povestirii, pentru ca TOTI sunt niste oameni extraordinari.

Fericiti, simpli, locuind in case din chirpici, masurandu-si averea in campuri de quinoa si cu cel putin o Alpaca in curte, aceste suflete si-au pastrat puritatea pe care o caut in calatoriile mele.

Am pornit din El Alto spre Uyuni, cu opriri in fiecare oras si sat care ni s-a parut interesant. Sucre e punctul de pe harta care mi-a placut enorm, are un vibe aparte si nu e turistic precum Santa Cruz sau Uyuni.

Din Uyuni a urmat partea a 2-a de circuit, care s-a desfasurat prin Parcul National Eduardo Avaroa, unde am urmarit flamingo relaxandu-se in Laguna Colorada si intr-un final, ne-am indreptat Nord, spre Lacul Titicaca.

Ni s-a spus ca si Copacabana e un loc care merita vazut, asa ca ne-am pus masina in bacul de lemn care transporta maxim 2 masini o data, si in mai putin de 30 de minute, eram pe plaja Copacabana din Bolivia.

Cu ce ne-am deplasat?

Toyota Hilux 4×4 ne-a fost de mare folos in toata aventura numita Bolivia. Inclusiv Salar de Uyuni, unde nu e permis sa intri cu masina inchiriata, decat in anumite conditii. La un cost de aproximativ 90 USD/zi, masina am ridicat-o din aeroport, loc unde urma sa o returnam la plecare.

Pentru ca stiam ca urmeaza portiuni din traseu fara urma de civilizatie, ne-am echipat cu 5 bidoane de combustibil, care ne-au permis sa calatorim fara griji. Cu toate astea, o alternativa la benzinariile clasice sunt satenii, de la care puteai achizitiona benzina la un pret mai ridicat, dar care nu depasea 1 dolar american.

Stefan facuse itinerariul necesar obtinerii vizei, ce e de vazut coordonat cu noptile de cazare si zilele dedicate explorarii. Highlight-urile au fost surprizele calatoriei, acele lucruri si locuri care apar pe drum si nu sunt planificate pe hartie. Deoarece 2 saptamani nu ne-au ajuns sa acoperim tot ce ne doream, am fost nevoiti sa mai ramanem cateva zile. Si tragand linie, aceste zile s-au transformat intr-o alta saptamana, plina de locuri inedite, cu Anzii la vedere si Salarul in suflet.

Ah si daca tot venii vorba de Salar, avand pe harta Uyuni atat de aproape la intoarcerea spre La Paz, am zis sa mai tragem o fuga la cea mai intinsa platforma de sare din Lume, cunoscuta ca si Salar de Uyuni, un loc magic, unde norii sunt incredibil de frumosi, o furtuna poate deveni cel mai frumos cadru de fotografiat, iar Soarele iti ofera un spectacol natural fara bilet sau taxa de intrare.

Vorba multa saracia omului, prin urmare o sa va las cu cateva fotografii din care o sa intelegeti mai multe decat v-as putea eu povesti intr-o carte.

Si pentru ca Bolivia nu e tocmai la indemana, iar ceea ce noua ni s-a parut o aventura, multora le poate parea dificil de facut, daca aveti intrebari, ne puteti scrie oricand si va raspundem cu mare drag 🙂

Tagged , , , , , , , , , ,